Zile de sărbătoare (RO, sincron)

Mdeah, am petrecut şi-acest întâi de mai tot muncind…  Chiar nu ţin minte când a fost ultima oară când să fi petrecut eu ziua asta, aşa, tradiţional, cu grătar la iarbă verde sau la mare, cum văd că e noul obicei…  Cred că nu mai curând de 10 ani în urmă?!?  Aşa cum discutam cu un bun prieten, dacă nu simt muncitoreşte, e clar că n-am motiv nici să petrec muncitoreşte ;-)  Mie pur şi simplu nu mi se potriveşte ideea de-a munci la program de 8 ore, pentru că nu prea fac chestii standardizate (industriale, cum le zic eu), pentru că-mi place să mă dedic cu tot timpul pe care-l am la dispoziţie acelor idei/proiecte care mă animă!  [Bine, putem să mai discutăm despre care-s alea, de ce-mi plac unele mai mult decât altele, despre ce-nseamnă o plată cum se cuvine pentru munca din pasiune vs. munca din obligaţie…]

Sunt convins că v-aţi prins, Madama şi Spiriduşul m-au provocat la un sincron despre muncă…  Şi eu am întârziat din nou :-(  În munca mea, cred că am 2 provocări majore:  una ţine de pasiune, cealaltă de timp…  Dacă mi-e pe plac, zău că spun că lucrez;  dacă m-auziţi că muncesc, înseamnă că nu prea-mi place.  Deseori, priorităţile-mi dictează că mai întâi tre’ să muncesc, ca să am timp să şi lucrez după…  Iar când muncesc, adică-s fără chef, recunosc că nici de termene nu reuşesc să mă ţin :-(  Şi da, experienţa mi-arată că munca pare să fie-ntotdeauna mai bine plătită decât lucrul…  Deh, priorităţile altora nu se pupă-ntotdeauna cu pasiunile mele!  Însă, în ce mă priveşte, munca se poate transforma în lucru, prin echipă :-)  Dacă nu-s de unul singur, ci măcar în doi, deodată simt că lucrez, că am spor, că induc voie bună şi optimism în cei din jur :-) 

Iar asta mi se pare ciudat, pentru că modul meu cel mai productiv de lucru aduce-a clacă, adică muncă în echipă, dacă-mi împărtăşiţi cât de puţin pasiunea pentru etimologie—ambele cuvinte fiind împrumutate în română din maghiară, deşi sunt de origine slavă, clacă venind din sârbă sau bulgară, iar muncă din rusă.  Asta în timp ce sărbătoarea internaţională a muncii vine de la sindicaliştii americani şi e urmată de-o serie impresionantă de alte sărbători—ziua tineretului, ziua libertăţii de exprimare, ziua râsului :-)))  Aşa că-mi vine să râd de mama focului când mă gândesc că, din sărbătoare-n sărbătoare, uităm de micii lu’ Vanghelie şi de scenele dnei Ridzi, ne reţinem gândurile şi opiniile, trecem cu vederea ziua de 8 mai şi ne-aruncăm, temerar, în ziua Independenţei, ziua Victoriei, ziua Europei, ziua Regelui…  Dă-o-ncolo de muncă, frăţică, să tooot sărbătoreşti, that’s the spirit!… :-P

PS  Foarte simpatice comentariile pe marginea deciziei CCR, aici şi aici ;-)  Oricum, miercurea viitoare am de gând să sărbătoresc, la pachet, Legea 78 şi UNGOWoW :-)

Read More

N-ai carte, n-ai pace? (RO, sincron)

Tocmai am aflat că ieri a fost ziua internaţională a cărţii, un motiv tare bun pentru sincronul de săptămâna asta, alături de Madamă şi de Spiriduş ;-)  Întâmplător (sau nu?), mi-am petrecut o mare parte a zilei de ieri lucrând la cartea fundamentală a statului român, alături de mulţi OeNGişti cu care am dezbătut modificările constituţionale în privinţa sistemului instituţional.  Dezbaterea organizată de Ce-Re, ANBCC şi ActiveWatch, oarecum în completarea Forumului, m-a bucurat tare mult, pentru că mi-a prilejuit nu doar reîntâlnirea cu mulţi alţi colegi din societatea civilă, ci şi întâlnirea în carne şi oase, pentru prima dată, cu Andrei şi George :-)

mini-dezbaterea despre instituţii se apropie de sfârşit;  sursa: Ce-Re

Discuţiile noastre au pornit de la tezele partidelor politice, dar n-am ajuns chiar în situaţia de-a redacta nişte contra-teze ale societăţii civile, deşi titlul ăsta ar fi fost chiar simpatic ;-)  Oricum, mai avem de lucru, până pe lunea viitoare…  Din toate dezbaterile, mai ales din cele dedicate sistemului instituţional, echilibrului puterilor în stat, ideii de aranjament instituţional democratic ori statului de drept (de ieri ori din săptămânile trecute), am prins câteva observaţii care cred că merită să fie dezvăluite publicului, aşa că le consemnez:

• partidele fie nu ştiu clar ce vor, fie nu vor să ne spună, ambele ipoteze fiind la fel de grave;  am avut ocazia să surprindem incoerenţe majore între cele scrise în tabelul comisiei parlamentare şi cele exprimate în dezbateri televizate, de-a lungul timpului;  nu ştim cum se poate sancţiona această incoerenţă politică şi/sau ideologică, dar n-are cum să fie de bun augur :-(
• societatea civilă nu prea şi-a făcut temele, în sensul că, 4 ani mai târziu, organizaţiile şi reprezentanţii lor încă n-au suficiente date pentru a susţine ori combate concluziile, recomandările ori măcar opţiunile din raportul comisiei prezidenţiale;  nu ştim sigur ce cred/doresc constituenţii sau beneficiarii organizaţiilor, ci vedem doar ce părere au „experţii” :-(
• discuţiile sunt rareori animate de aspiraţii pentru viitor, ci deseori reflectă (mai ales) dorinţa de-a elimina cauzele (aparente ale) unor neplăceri din trecut;  asta se leagă, poate, şi de neîncrederea în partide, şi de temele nefăcute, şi de comoditatea de-a face referire la ce ni se pare că ştim din cărţi şi experienţele trecute, şi de neputinţa învăţată în a ne proiecta viitorul?…

o parte din lecturile mele profesionale, cărţi în devălmăşie prin biblioteca mea :-)

Sigur că am şi eu marota mea, care poate fi rezultatul lecturilor acumulate în timp, alături de şi/sau filtrate prin amintiri selective şi experienţe personale:  Eu cred că trebuie să acceptăm, înainte de toate, că vor mai exista conflicte constituţionale în România, că astfel de conflicte sunt bune, fiindcă ne-ajută să progresăm, respectiv că peisajul instituţional desenat în Constituţie nu va fi niciodată suficient pentru a soluţiona orice conflict.  De-aici pornind, eu cred că o constituţie bună e una în care găsesc mecanismele prin care pot afla răspunsuri, nu neapărat una în care găsesc toate răspunsurile!  [Dacă nu mă-nşel, nici în „cartea cărţilor” nu se găsesc toate răspunsurile, nu-i aşa?!?]

Astfel, dacă vreau o constituţie care îmbrăţişează conflictul, trebuie să introduc în ea un mecanism viu de făcut pace, o prelungire activă a interpretării flexibile şi creative a principiilor şi textelor constituţionale; dacă vreau o constituţie care evită conflictul, trebuie să explicitez ierarhia instituţiilor, arătând care e instituţia care decide în ultimă instanţă. Ambele variante contribuie la racordarea textului constituţional cu realităţile în schimbare ale societăţii, diferenţa fiind dată de momentul dezbaterilor—înaintea deciziei, contribuind la găsirea unei soluţii, ori după luarea deciziei, ventilând frustrări şi prelungind războaie.  [Cred că preferinţa mea este evidentă…]

Da, poate c-ar fi trebuit să dedic această postare primei cărţi pe care am citit-o prin mijlocirea unei aplicaţii mobile;  ori primului manual electronic românesc, la care au lucrat prieteni de-ai mei...  Dar mie Constituţia nu-mi dă pace, aşa c-am scris aici despre ce mă „mişcă” pe mine în perioada asta :-)

Read More

Curăţenia de primăvară (RO, sincron)

Anul ăsta, cu sărbătorile de Paşti împinse atât de târziu, şi cu atât de multe subiecte politice pe agendă, n-am mai reuşit să mă prind dacă s-a mai făcut vreo acţiune de tipul „care-i cel mai curat sector/cartier,” dar nici la mine-acasă n-am apucat să fac faimoasa curăţenie de primăvară.  Adică e curat acasă, dar parcă am nevoie să şmotruiesc un pic, să simt c-am întors totul cu fundu’-n sus, c-am făcut febră musculară după ce le-am pus pe toate la loc, c-am şi meritat berea băută, apoi, când m-am trântit în fotoliu ;-)  Prin urmare, i-am provocat pe Madamă şi pe Spiriduş să facem un sincron pe tema asta…

Dar, dacă încă n-am şmotruit prin casă, măcar să curăţ un pic pe blog—e cazul să reevaluez şi eu ceva, să nu rămână lumea cu impresia că trece timpul peste mine fără să-nvăţ, fără să nuanţez...  În urmă cu un an, scriam că PM Ponta trebuia să-şi păstreze 3 miniştri din Cabinetul Ungureanu, pentru a-şi asigura apărarea şi atacul pe 3 dimensiuni—coordonarea inter-ministerială, justiţia şi fondurile europene.  Constat că nu avea nevoie de apărare, că n-a atacat nimic, că lucrurile băltesc :-(  Ar fi putut miniştrii Dézsi, Orban şi Predoiu să contribuie la depăşirea acestor provocări, dacă ar fi rămas în funcţii?!?  [în ipoteza că nu treceam prin nebunia suspendării din vara trecută!]

Eu cred că nu, aşa încât îmi reevaluez opinia de acum un an:  Dl Orban n-a avut resursele necesare pentru a porni curăţenia în domeniul fondurilor, n-a început la timp procesul de programare pentru bugetul 2014-20, nu s-a preocupat deloc de dezvoltarea regională ori de susţinerea statului de drept—desigur, pe ultimele două subiecte, ar fi trebuit să se coordoneze cu miniştrii Udrea/Petrescu/Hellvig şi Predoiu/Corlăţean/Pivniceru, dar nici dl Teodorovici n-a venit cu vreun suflu nou :-(  Dl Predoiu, la rândul său, a amânat adoptarea SNA cu mai bine de 1 an (bine c-avem o strategie bună!), a ratat reforma justiţiei de la coduri până la numirea procurorilor, n-a mişcat mare lucru nici pe MCV ori Schengen—deşi, în ultimul an de zile, chiar n-ar fi avut nicio şansă, iar succesorii săi au pasat pisica în sarcina lui Cazanciuc :-(  Dar tot mai cred că dl Dézsi ar fi fost mai bun decât dl Moraru, topul miniştrilor pe care-i apreciez rămânând nealterat ;-)

Acuma chiar mă simt mai bine, contemplându-mi reevaluările mele de primăvară :-)  Mi-am luat piatra asta de pe inimă, am pus postările de pe blog (sper că urmăriţi link-urile!) într-o nouă lumină, ca şi cum aş fi şmotruit prin casă, aş fi-ntors totul cu fundu’-n sus, le-aş fi curăţat de praf şi le-aş fi aşezat pe toate la loc, într-o nouă perspectivă—zău că acum merit să mă tolănesc un pic în fotoliu, cu o bere-n mână ;-)  Numai că zilele-astea muncesc un pic prin afara Bucureştiului, la promovarea proiectului Piaţa de şpagă printre bibliotecari şi la educarea viitorilor lideri din justiţie despre managementul integrităţii—zău aşa, curăţenia de primăvară te face să cânţi, mai ales că primăvara asta e tare frumoasă! :-)

Read More