Zvâcul—ce ne lipseşte (RO)

ZVÂC ♦ (substantivat, s.n.) Mișcare bruscă, săritură precipitată, țâșnire. (Calul sări un zvâc înapoi.) Sursa: DLRLC
ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede și cu putere (de oboseală, de emoție, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre ființe) A sări, a țâșni, a se repezi pe neașteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni. Sursa: DEX '98

Ştiu, veţi spune că nu folosesc cuvântul corect—ar trebui zvâcnet sau zvâcnire, dar zvâc e mai scurt.  Vineri şi sâmbătă am fost co-moderator la România Jună.  Trec foarte repede peste contestările şi acuzele de care organizatorii chiar n-aveau nevoie, spunându-vă ce-am văzut eu:  Se străduiesc să facă, iar greşelile de parcurs ajută în procesul învăţării—data viitoare vor face mai bine!  Sunt verzi/tineri (poate că sunt ambiţioşi), dar nicidecum verzi/legionari.  Sunt aşezaţi (ceea ce-i foarte bine), dar ici şi colo cred că le lipseşte zvâcul!

sursa:  www.studentie.ro

În calitate de proaspăt „returnat” de la studii, şi eu am participat la un forum similar, în 1999-2000, unde-am cunoscut tot felul de oameni, cu tot felul de idei.  Au mai existat astfel de iniţiative, destul de multe, însă toate veneau de la binefăcători externi.  Cred că GRSP şi LSRS merită să fie apreciate pentru preluarea iniţiativei dinlăuntrul comunităţii de tineri şcoliţi (şi) în străinătate!  Imboldul ăsta intern arată că n-au trecut degeaba aceşti 10 ani, iar pe mine mă bucură să descopăr c-au conştientizat faptul că au de jucat un rol.

M-am întristat doar în legătură cu definirea acestui rol.  Am văzut ~200 de oameni cărora le-a lipsit zvâcul de-a arăta lumii cum văd ei România anilor 2030-50.  Cred că media de vârstă a participanţilor la forum a fost în jur de 25 de ani.  Peste 20 de ani, participanţii de zilele trecute se vor afla în vârf de formă şi forţă profesională, oricare dintre ei putând deveni ministru.  Mi-ar fi plăcut să-i văd visând, proiectând România pe care ei o vor conduce, să ne spună ce avem noi de făcut, dacă dorim să le-nlesnim misiunea.

Dar mi s-a părut că nu s-au putut desprinde din agenda reflectată de jurnaliştii zilei, nu s-au putut debarasa de cuvintele sforăitoare ale politicienilor momentului, nu s-au putut gândi la altceva decât nevoia de-a repara (sau petici, cum ar spune un cârcotaş) defectele României de azi.  Pot să-mi asum şi eu o parte din vină—poate că asta se aştepta de la moderatori, să-i desprindă de-acolo?  Dar Guvernatorul tocmai le dăduse pilda cu dosarul tezaurului, iar eu credeam c-au înţeles că ştafetele de genul ăsta nu sunt o mândrie!

Închei spunându-vă ce cred eu despre România din 2030-50:  Eu cred că democraţia reprezentativă de tip parlamentar e pe ducă, aşa c-ar trebui să ne pregătim pentru o altă formă de organizare politică.  Eu cred că, mai ales în interiorul Uniunii Europene, statul naţional e pe ducă, aşa c-ar trebui să ne pregătim pentru un nou aranjament, cu multe regiuni cvasi-autonome reunite sub o guvernare-umbrelă de la Bruxel.  Mai cred că educaţia va fi piatra unghiulară a construcţiei viitoare, aşa c-abia aştept să văd rezultatele acelui grup de lucru.