| Nistrul, în drumeţie la Ţipova |
Clădirea nu e deloc plăcută; dacă n-ar fi fost parcul, verdeaţa, miresmele dimineţii, mi-e teamă că nu mi-ar fi rămas în amintire. Sala mi s-a părut îngrozitoare, pentru că-n acel spaţiu eu n-aş fi ţinut training cu mai mult de 25 de cursanţi, în timp ce băncile acelea reuşeau, cumva, să înghesuiască ~100 de studenţi!!! Şocul ăsta m-a trezit de-a binelea, pentru că era mult mai percutant decât cel pe care-l avusesem cu doar 5 minute mai devreme: Nu vreţi şi-un strop de coniac la cafea, dle Vrabie? Pfff, alcool înainte de prânz?, într-o instituţie de învăţământ superior? Sobering! [Totuşi, cât de distins!… ;-) ]
Noroc că sala era bine iluminată, cu nişte ferestre imense, deşi zăbrelite de modelul metalic, geometric, de pe faţada clădirii; bine că nu existau şi perdele! Am reuşit să deschid o discuţie foarte dinamică, interactivă, cu studenţii la jurnalism. Am descoperit în ei o curiozitate sănătoasă, plăcută, admirabilă şi promiţătoare, ca la orice studenţi de anul întâi, dar şi o limitare ciudată, pe care încă nu ştiu cum s-o explic: fie provenea din lipsa de adaptare la statutul de student (abia începuseră facultatea de câteva zile), fie provenea din lipsa mijloacelor tehnice (nicio conexiune wi-fi în facultatea de jurnalism?!?)…
Nu, n-am apucat să discutăm prea mult despre Zilele dreptului de a şti, pentru că ne-am jucat de-a interviul şi de-a reportajul, eu provocându-i pe studenţi să-mi pună întrebări, să-ncerce să extrapoleze şi să analizeze, să afle, strecurându-le picături din ce-am aflat eu, de-a lungul timpului, despre conferinţe de presă, articole cu un număr fix de cuvinte, documentare… Cred c-au discutat mai multe lucruri despre accesul la informaţii şi participarea cetăţenilor la luarea deciziilor cu invitata letonă din cadrul programului Moldova Dialogue, dar în limba rusă, pe care eu nu m-am învrednicit s-o-nvăţ…
| schivnicie la Ţipova—lumina Lui în stânca lor |
..."o limitare ciudată, pe care încă nu ştiu cum s-o explic"... va zic eu cum se explica limitarea asta aiurea: inca de la calsele primare elevilor li se impune ce e corect si ce e gresit, si din frica asta de a nu "gresi", ca in momentul cand spui o parere ce nu corespunde cu a profesorului "primesti peste cap" sau cel putin o nota de 2, te stopezi ca nu cumva sa vina profu(a) de la primare sa urle ca ai gresit, bine ar fi daca asta ar fi numai la primare, dar modelul asta continua si la gimnaziu, si cand treci la liceu tot nu ramine in urma. Asa se "impacheteaza" la noi si talente, si genii...
ReplyDeleteP.S: am fost si eu in sala arhiplina cu ~100 de studenti...
pacat, Vasika, mi-as fi dorit sa nu fie asta explicatia :( iti recomand http://gomentorship.adevarul.ro/conferinte-gomentorship/cosmin-alexandru-la-gomentorship/ :) succes!
ReplyDeleteo idee atit de simpla dar care ma pus adinc pe ganduri... nu sintem de la 8la 10 in loc de sintem de la 1 la 8...
ReplyDeleteCred că totuşi a fost acea atmosferă, din cauza faptului că abia începusem orele la facultate, nu ştiam ce şi cum, eram pierduţi în timp şi spaţiu, mai simplu zis. Poate dacă veneai acum, era să fie altă atmosferă.
ReplyDeleteMai vino pe la noi=)
mai vin, cu mare placere :) era vorba chiar acum, in noiembrie, da' se pare ca se amana pentru ian-feb... pe curand! :)
ReplyDeleteUite ca deja e februarie, sper ca planurile nu s-au schimbat prea mult...
ReplyDeletedar planurile s'au schimbat foarte mult, pentru ca am calendarul plin pana la jumatatea lunii iunie... poate la toamna?!?
ReplyDelete